duminică, 8 iulie 2012

Summer sun

E vara iar, caldura te ameteste. Mi se pare ciudat parca. Ce mai trece timpul. Cine eram vara trecuta si cine sunt acum. Comic. Am terminat primul an de facultate, nu am mai dat fail ca si anul trecut. Hooray for me. Bineinteles, inca un tatuaj. De data asta cu catelul. Trebuia. Pur si simplu trebuia. Eu sunt tot eu, dificila si nebuna, dar altfel de eu. Cine stie ce-i in mintea mea? Habar nu am....dar trebuia postare noua!

vineri, 10 februarie 2012

Say NO to ACTA!!!

http://creativemonkeyz.com/roboti/robotzi-s02-ep-special-acta/

marți, 17 ianuarie 2012

Ochi prosti


Am doi ochi prosti care nu vor sa inceteze cu plansul. Nu pot accepta.....
E cea mai mare durere pe care am simtit-o vreodata. Orice altceva a palit pe langa asta....
Suferinta te innobileaza cica....daca e asa,as fi preferat sa fiu cea mai mare taranca,dar sa-mi am potaia inca langa mine.

duminică, 15 ianuarie 2012

Cel mai trist moment.


De ce ti-e frica nu scapi. Clar.
O mare bucata a durerii mele din ultima perioada s-a cauzat faptului ca am stiut ca voi pierde lucrul cel mai important din viata. Lucrul, faptura ce am iubit-o cel mai mult. Si iata, vineri 13,de parca asa a fost scris.
M-a parasit, batrana si bolnava. Si-a dat ultima suflare.I-am stat la capatai si eu si mama mea. Mi-a fost prietena, sora si copil. Un deceniu minunat in care am invatat ce inseamna responsabilitatea, cum sa pui nevoile altora inaintea alor tale ,cum sa iubesti si cum e sa fii iubit neconditionat.
Ii privesc pozele si ma doare sufletul.Imi vine sa urlu. Am plans si voi plange un ocean de lacrimi. Nu pot sa accept faptul ca nu mai e.
Nu pot sa cred ca sunt eu . Eu fara ea. O bucata din sufletul meu a murit. E totul asa de trist acum.
Inca nu pot sa ma gandesc la ea fara sa plang. Astept momentul in care voi privi in urma si voi aprecia toate amintirile placute, nu tot sa deplang trecerea ei in nefiinta.
Sper ca dupa ce voi muri, sa ma mai intalnesc cu ea. Vreau sa-i mai pup boticul si sa o musc de ureche. Pentru totdeauna.


luni, 2 ianuarie 2012

Bezna


Am stat mult si m-am gandit daca chiar vreau sa scriu acest postare. Si totusi acest blog a fost o mica supapa pentru mine in care am scris tot timpul despre si impreuna cu starea de spirit de atunci.
Acum sunt....pffff. In bezna. In singurate. Ma invaluie, ma mangaie si ma intoxica. E ca o matase fina care ma excita dar ma si stranguleaza. Am ajuns in acest punct pentru ca am vrut ....cred. Oare?
Intai am fugit de vara si de toata nebunia de atunci. Prea multa drama si am vrut un respiro. Asa ca am fugit acasa , in camera mea albastra , in patul meu mare si albastru.
Ce comic, si ce tampita sunt. Imi fac rau. Pe interior ma dor toate. Si e bezna si nu vad cum o sa-mi treaca. Si parca nici nu vreau. E drogul meu, ma fericeste si ma distruge.
Si gata .... nu mai vreau sa scriu acuma.




luni, 24 octombrie 2011

Castele de carton


Aveam nevoie de el in aceeasi masura in care el avea nevoie de mine , pentru ca fericirea aia fusese la fel de importanta pentru amandoi. Fuseseram fericiti mergdan pe o coarda moale, infloriseram intr-o infectie de contradictii, ne intalniseram intr-un labirint de paradoxuri fara sa privim in jos, fara sa privim in sus, fara sa privim. El n-avea sa afle niciodata cat mi-am reprosat atunci orbirea, inconstienta, bucuria , minciunile lui, minciunile mele , aceste lespezi pe care se perioada cea mai fericita a vietii mele. Dar nu era vina , totusi, nu era vina lui, nu era vina nimannui. Era prea multa dragoste si nu mai stiam ce sa facem cu ea; ramanea doar sa bem pana la fund otrava , in timp ce el continua sa vorbeasca, eu, sa ascult, sa bem pana la fund explicatiile amare ale recunostiintei si sperantelor lui , bunavointa amara a singurului viitor de dorit, care era insa si singurul viitor imposibil.

Fragment adaptat dupa Almudena Grandes . Si nu , nu-l dedic nimanui, doar mi-a placut :).


sâmbătă, 8 octombrie 2011

Ura , multa ura.

Imi place sa cred ca sunt o persoana destul de pasnica si ca nu urasc nimic. Si daca cineva mi-a facut la un moment dat rau , intentionat sau neintentionat, la final privesc toata acea experienta ca pe ceva pozitiv si ii multumesc acelei persoane ca am mai invatat ceva.
Un singur lucru imi umple inima de ura si furie : cruzimea impotriva animalelor. Pai cum ba, tu omule, fiinta suprema de pe Pamant esti in stare sa faci rau unei creaturi mai slabe ca tine? Cum ai tupeul sa distrugi o viata ?
Zilele astea am tot dat intamplator peste videoclipuri cu imagini din China. Chinezii aia imputiti dezmembreaza caini , pisici si alte animale pe banda rulanta. Inteleg partea cu consumatul de carne putin mai uhm...exotica, dar si acele animale care vor fi macelarite merita sa aiba parte cel putin de o moarte decenta.
Sunt o iubitoare de animale si daca ar fi sa aleg intre viata unui animal si viata unui om , pot sa spun sincer ca populatia umana ar scade cu 1.;)
Poate ca sunt o persoana incuiata , dar nu concep ideea de a face rau unui animal. Atat de crud si de stupid. Chinezi imputiti ! Nu'mi pasa de orice au facut sau fac ei , pentru mine ei sunt un zero si daca i'ar inghiti un hau mare as fi cea mai fericita.
Oameni josnici care faceti rau animalelor, va urasc si sunteti singurii de pe planeta la care v-as face si eu rau. Mult ,intentionat si chinuitor.
Acu' eu sunt cea rea si negativista, dar va blestem pe toti sa ajungeti in Iad !